Speed your PC

Speed your PC

CPU Interface: Optimal Aceasta optiune ascunde practic (în cazul nostru, pe placile ASUS) timpul de accesare a memoriei. În mod normal, aceasta este accesata la fiecare doua cicluri de tact, 2T Command, dar se poate seta si valoarea 1T Command, având ca efect accesarea memoriei la fiecare ciclu de tact, rezultând o crestere a performantei întregului sistem. În unele BIOS-uri, aceasta setare se regaseste în sub-meniul cu optiunile pentru memorie, uneori chiar cu denumirea 1T/2T Command: Enabled/Disabled.

Memory Frequency: By SPD Este setarea default pe toate placile de baza.
SPD – Serial Presence Detect este un cip aflat pe DIMM-ul de memorie în care sunt stocate date despre tipul de memorie, cantitatea si timming-urile la care aceasta functioneaza. BIOS-ul acceseaza
acest cip si citeste valorile minime prezente în el, setând memoria la parametri optimi de functionare.
Evident, acesti parametri pot fi modificati, cel mai des întâlnit caz fiind cel de ridicare a frecventei
memoriilor pentru sincronizarea cu FSB-ul procesorului sau ridicarea FSB procesor pentru a fi sincron cu
memoriile. În cazul nostru, procesorul lucrând la FSB166, memoriile, daca sunt PC3200 vor lucra la 200MHz By SPD.
În cazul în care se ridica valoarea FSB la 200 si frecventa memoriilor trebuie sa fie la aceeasi valoare,
200MHz (PC3200), pentru a se pastra sincronizarea cu procesorul. În caz contrar, adica pastrarea valorii 166MHz
la procesor, se va produce un bottleneck (gâtuire) pe magistrala procesor-memorie, procesorul fiind, în acest caz,
mai lent. Acest mod de lucru se numeste asincron si este util doar atunci când în sistem e prezent un procesor
care nu poate rula la 200MHz, ci doar la 166MHz, sau memoria nu poate rula la FSB 200, ci doar la 166, procesorul
rulând la 200MHz, caz în care bottleneck-ul va apare din cauza memoriei. În concluzie, setarea optima este cea
sincron cu FSB, adica 166:166 sau 200:200, în unele BIOS-uri fiind întâlnita sub forma 1:1, 1:2, 2:1, 4:3, 5:4 etc.

Memory Timmings: Optimal Reprezinta setarile memoriei referitoare la timpul care trece între o
scriere – citire – stergere si se calculeaza pe cicluri de tact. Cele mai întâlnite setari care pot fi modificate
(în modul Expert) sunt:
Row active delay: specifica cât timp o linie de adresa este activa. Acesta reprezinta numarul minim de cicluri
pe tact dintre o comanda de activare si o comanda de încarcare în acelasi modul. Valorile disponibile uzual sunt între 1 si 15. Pentru cresterea performantei memoriei, aceasta valoare trebuie micsorata, valoarea minima la care se poate ajunge momentan fiind 5.
RAS to CAS delay: reprezinta timpul scurs între o operatiune de scriere si una de citire în acelasi modul.
Procesorul trimite un semnal catre memorie specificând rândul pe care vrea sa îl acceseze. Dupa un timp,
specificat în cicluri pe tact, procesorul trimite alt semnal specificând coloana pe care vrea sa o acceseze,
dupa care datele cerute sunt mutate în zona de iesire a memoriei de unde vor fi transferate în urmatorul ciclu de tact. Valorile disponibile sunt între 1 si 7. La fel ca la parametrul anterior, pentru cresterea performantei, aceasta valoare trebuie micsorata pâna la o valoare la care memoria sa ramâna stabila, cea mai mica valoare posibila
fiind 2.
Row precharge delay: reprezinta numarul de cicluri de tact idle care trec dupa initierea unei comenzi de încarcare intr-un modul. Valorile disponibile sunt între 1 si 7. La fel ca mai sus, pentru cresterea performantei, aceasta valoare trebuie micsorata, valoarea minima obtinuta pâna acum fiind 2.
CAS latency time: este unul din cei mai importanti parametri ai memoriei, reprezentând raportul dintre timpul de acces pe o coloana si timpul cât dureaza un ciclu de tact. Valorile disponibile sunt 2, 2.5 si 3, în unele cazuri (la memoriile DDR2) existând si valoarea 4, sau chiar 5. La fel ca mai sus, pentru cresterea performantei, aceasta valoare trebuie micsorata, valoarea minima obtinuta pâna acum fiind 2. Au aparut si memorii care suporta CAS Latency 1.5, dar aceasta valoare nu poate fi obtinuta decât pe placi cu chipset care suporta aceasta valoare sau în cazul procesoarelor Athlon64 care au controller-ul de memorie integrat în pastila.

Video RAM Cacheable: Enabled poate aduce îmbunatatiri ale performantei subsistemului video, pe placi video moderne.
În unele BIOS-uri se poate întâlni sub denumirea Write combine buffer.